FATÁ pers. 3 fáta vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut; despre animale mamifere) A nashte a face pui. Sub carutza fatase peo mina de paie ude o catzea cu bot subtziat de foame. CAMILAR TEM. 51. Oaia finului fatase un miel. ISPIRESCU L. 208. Am o vaca neagra SHi cind fata Totzi copiii alearga (Ceaunul). SHEZ. IV 67. Are tata o oaie laie SHia fatat doi miei in paie (Catzeaua). GOROVEI C. 56. ◊ Fig. Cind a stat sa fete [padurea] Cotoshmana o dihanie k asta?! GALACTION O. I 274.