fatá (fatát fatát) vb. A fata. Mr. fitare fet megl. fet. Lat. fĕtare (Pushcariu 587; CandreaDens. 562; REW 3271; DAR) cf. sard. fedare sicil. fitari abruz. fetá march. feta piem. fe (in sicil. shi abruz. cu sensul special de „a face oua”) Santander jedar. Der. fataciune s. f. (fatat al oilor; inv. dobanda luata pentru pamint; tzarc rezervat pentru oi sa fete; fatat; organ genital al vacii) cu suf. ciune k mortaciune spurcaciune (dupa CandreaDens. 563 shi REW direct din lat. fetationem); fataciunat s. n. (inv. numaratoare a turmelor); fatat s. n. (actziunea de a fata); fatatoare adj. (care fata); fatatoare s. f. (care fata; organ genital al vacii).