fásha (fắshi) s. f. 1. Bucata ingusta de pinza banda. 2. Scutec. Mr. fashe megl. fasha istr. fosha. Lat. fascia (Pushcariu 585; CandreaDens. 533; REW 3208; Pascu I 83; DAR); cf. alb. fašë (Miklosich Alb. F. II 22; Philippide II 641 shi DAR citeaza numai alb. faškje) it. fascia (sard. faša) prov. faissa fr. faisse sp. faja (astorg. facha) port. faixa. Der. fishie (var. fashie) s. f. (fasha banda; scutec) prin incrucishare cu formatzia expresiva fishii; fashioara s. f. (fishie mica) sa intrebuintzat artificial in sec. XIX (shi in forma fascioara) cu sensul de „fascicul broshura” (dupa REW 3212 direct din lat. fascĭola); sfishia vb. (a rupe cu ghearele; a face bucatzi); sfishietor adj. (care sfishie). Din rom. provine bg. faša vaša „shiret” (Capidan Raporturile 195; Bernard 21) care Romanski 103 shi Mladenov 660 il der. de la un lat. fascis. Cf. infasha infashura.