FẮRA prep. conj. I. Prep. 1. (Introduce complemente circumstantziale de mod shi atribute contzinand ideea de excludere) Lipsit de... Om fara necazuri. ♦ (In legatura cu cuvinte care arata cantitatea sau masura indicand cat lipseshte pana la o masura deplina) Este ora zece fara cinci minute. ♦ (In operatzii aritmetice de scadere) Minus mai putzin. Patru fara doi. 2. (Introduce complemente circumstantziale sociative negative) Pot eu sa traiesc shi fara tine. ♦ (Introduce complemente circumstantziale instrumentale negative) A scos cuiele fara cleshte. II. 1 (Urmat de o propozitzie circumstantziala de mod sau de un infinitiv care i tzine locul are valoarea unei negatzii) A ascultat fara sa raspunda nimic. ♦ (Urmat de o propozitzie concesiva sau de un infinitiv care i tzine locul) Deshi nu... cu toate k nu... Fara sa fie desavarshit e multzumitor. 2. (Reg.; dupa negatzie cu sens adversativ) Ci dar. ♦ (Inv.; adverbial) Decat (in) afara de...; exceptand pe... Lat. foras „afara”.