fắra conj. prep. I 1 (urmat de o prop. circ. de mod sau de un vb. la inf. care i tzine locul; are val. unei negatzii) Gingasha copila ceti ravashul... fara sa verse macar o lacrima (C. NEGR.) 2 (urmat de o prop. conces. sau de un vb. la inf. care i tzine locul) Deshi nu... cu toate k nu... Fara sa fie hotarator argumentul sau a contribuit la lamurirea problemei. 3 (inv. reg.; dupa negatzie; cu sens advers.) Ci dar. Nici ma iubeshti nici ma lashi Farnumai necaz imi faci (POP.). ◊ Loc. conj. (inv.) Fara k... = decat (numai) k... Fara cand... = decat daca... Fara decat numai... = decat k... Fara cat numai... sau fara de numai (cat)... = decat numai (k)... Fara cat = ci numai. 4 (arh.; cu val. adv.; de obicei urmat de „numai”) Decat (in) afara de...; exceptand pe... Altzi boieri mai aproape nu se aflara fara numai Preda Buzescu shi fratesau (BALC.). II prep. (in opoz. cu prep. „cu”; exprima negarea asocierii sau ideea de excludere) 1 Introduce un atribut sau un nume predicativ care exprima caracterizarea prin a) Posesie. Saracenii erau un sat fara popa (SLAV.); b) Contzinut. Pahar fara apa; c) Asociere. Cafea fara zahar. 2 (dupa un subst. vb. sau care are un sens apropiat de al unui vb.) Introduce un atribut care exprima: a) Instrumentul. Pescuitul fara unditza; b) Asocierea. Traiul fara ea devenise de nesuportat. 3 (introduce un circ. de mod) Traira multzi ani fara certuri. 4 (introduce un compl. asociativ neg.) A plecat fara sora lui. 5 (intarit de adv. „numai” „cat”; introduce un circ. de exceptzie) Nu am intalnit niciun copac... fara numai gramezi de ramuri. 6 (introduce un circ. instr. neg.) A scos cuiele fara cleshte. 7 (in constr. cu num. care exprima orele cantitatea sau masura indica lipsa unei partzi pana la masura deplina) Este ora cinci fara zece minute. 8 (in operatzii aritmetice de scadere; leaga doua num.) 10 fara 2 fac 8. 9 Loc.adj. adv. (inv.) Fara cuvant = pe nedrept. Fara (de) cale v. cale. Fara (de) capatai v. capatai. Fara (de) minte v. minte. Fara (de) numar v. numar. Fara (de) rand v. rand. Fara seama v. seama. Fara shir v. shir. Fara (de) veste v. veste. Fara (de) vreme v. vreme. 10 Compuse: (inv.) faradecinste = necinste; faradedumnezeire = necredintza; farafund = prapastie; faraminte = nebunie; faraveste = nesigurantza; faravreme = maturitate; faravoroava = linishte. • / lat. fǒras „afara”.