fắra prep. 1. Lipsit de. 2. In afara de fara a tzine seama. 3. (Conj.) Ci dar. Var. far’. Mr. fara megl. far fǫr fara istr. far de. Lat. fŏrās (Pushcariu 581; CandreaDens. 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure it. fuora fuori prov. for(a)s v. fr. fors (fr. hors) sp. fuera port. foras. Var. far ar putea reprezenta lat. foris. Cf. shi afara. Intra in compunerea anumitor cuvinte k fararelege s. f. (nelegiuire) format pe baza sl. bezakonije; faralegi vb. (inv. a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).