FAPT (1 2) fapte (4) fapturi s. n. 1. Intamplare sau imprejurare reala lucru petrecut in realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. shi adj. De (sau in) fapt = (care este) in realitate efectiv. ◊ Expr. Fapt e k... = nu e mai putzin adevarat k... adevarul e k... in orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limba. 2. Actziune savarshita de cineva; fapta. ◊ Expr. Fapt implinit = actziune care sa incheiat care nu mai poate fi schimbata; situatzie definitiva. 3. (Pop.; in legatura cu unele momente ale zilei; urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) Inceput. Faptul zilei. In fapt de seara. 4. (Pop.; in superstitzii) Farmec vraja. Lat. factum.