fapt (te) s. n. 1. (Inv.) 1. Creatzie facere. 2. Actziune infaptuire. 3. (Inv.) Creatura. 4. Intimplare reala. 5. (Cu notziuni care exprima timpul) Inceput origine. 6. Vraja farmec. 7. Larva a fluturelui Acherontia atropos. 8. Trifoi galben Triofolium procumbens. 9. Planta Astrantia mayor. Mr. faptu fapta megl. fat. Lat. factum (Pushcariu 579; CandreaDens. 535; REW 3135; DAR; cf. SHeineanu Semasiol. 188) cf. it. fatto prov. fach fr. fait sp. hecho port. feito. Pl. este faptzi la sensurile 79. Era inainte part. de la a face sec. XVI inlocuit de facut. Der. fapta s. f. (fapt; opera; actziune; inv. creatzie facere) sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (dupa Tiktin shi DAR din lat. facta pl. n.); faptash s. m. (delicvent); faptnic(a) s. f. shi n. (roiba Rubia tinctorum) numita astfel fiindca se crede k vindeca o boala greshit atribuita lui fapt 7; faptoriu s. m. (inv. creator); faptui vb. (a face a savirshi a comite); faptuitor s. m. (delicvent autor al unui delict); faptura s. f. (inv. creatzie facere; lucrare opera; lume univers; compozitzie structura; aspect forma mod de a fi; fiintza vie creatura) din lat. factura cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide II 641) it. fattura v. prov. faitura v. fr. faiture sp. hechura port. feitura (Pushcariu 580; CandreaDens. 537; REW 3136; DAR); infaptui vb. (a realiza a verifica a duce la bun sfirshit). In legatura cu sensul magic al lui fapt cf. it. fatturare „a vraji”; fattura „vraja” port. feitiço „vraja” de unde fr. fétiche › rom. fétish.