fantásma s.f. 1 Stafie naluca aratare fantoma (1) spectru. Imi venea sa ma mir cum eu viu... ma duceam cu aceasta fantasma palida (EMIN.). 2 Fig. Imagine privelishte neclara ireala. Fantasmele de neguri se risipira (SADOV.). ♦ Lucru inexistent inchipuire fara o baza reala produs al imaginatziei; iluzie himera. Acest ideal... e o fantasma dupa care in zadar alearga (GHER.). 3 Spec. Imagini care se prezinta intuitziei artistului shi care se reflecta in arta prin cuvinte sunete contururi culori. ♦ Ext. Produs al fanteziei creatoare a artistului. 4 Produs al imaginatziei in stare de veghe. • pl. e. / <ngr. φάντασμα fr. fantasme germ. Phantasma; cf. lat. phantasma atis gr. φάντασμα < φαντάζω „a (se) arata a aparea”.