FALS A (I) falshi se adj. (II) falsuri s. n. I. Adj. 1. Care este contrar adevarului; mincinos neintemeiat; care are numai aparentza adevarului autenticitatzii; imitat artificial. ◊ (Anat.) Coasta falsa = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului prin intermediul caruia se articuleaza coastele pe stern. Usha (sau fereastra) falsa = usha (sau fereastra) aparenta care nu poate fi folosita facuta numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni shi manifestarile lor) Prefacut fatzarnic ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete voce etc.) Incorect k intonatzie; distonant. ◊ (Adverbial) Canta fals. II. S. n. (Jur.) Infractziune savarshita prin alterarea adevarului intrun act scris prin adaosuri sau shtersaturi facute cu reacredintza prin imitarea semnaturii denaturarea contzinutului substituire de persoane etc. ◊ Expr. A se inscrie in fals = a ataca un act in fatza justitziei k neautentic contrafacut: a contesta formal valabilitatea unei declaratzii. [Var.: (I) falsh a adj.] Din lat. falsus it. falso.