FALÍ falesc vb. IV. 1. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. «cu») A fi mindru de cineva sau de ceva a se lauda a se fuduli. Tot satul se falea cu ea cind o vedea duminica la hora nalta mladioasa. VLAHUTZA O. A. 347. Coruptzi shi degradatzi ei pierdura pina shi virtutzile militare cu care se faleau odinioara shi nu mai reprezintau nici unul din simtimentele poporului. BALCESCU O. II 23. ◊ (Construit cu o completiva) Te faleshti k inaintetzi rasturnatai valvirtej Oshtile leiten zale demparatzi shi de viteji? EMINESCU O. I 147. 2. Tranz. (Invechit) A glorifica a preamari a lauda. SHi nu numai pacesta cu laudel mareshte faleshte pre oricine... Crezind k dobindeshte iubirea tutulor. NEGRUZZI S. II 209.