FALFAÍ pers. 3 falfaie vb. IV. 1. Intranz. (Despre pasari) A da din aripi producand zgomotul caracteristic care insotzeshte zborul. 2. Intranz. shi tranz. A (se) legana (o panza un steag o batista etc.) in bataia vantului sau prin mishcarea mainii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacara) A palpai. [Var.: falfaí vb. IV] Fal + f[al] + suf. ai.