FÁLCA falci s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetzei in care sint fixatzi dintzii; maxilar mandibula. Falcile incepeau a i se incleshta; toata firea se framinta in el. BUJOR S. 64. Mai degraba iai putea strimba falcile decit vorba. CREANGA P. 164. ◊ Expr. Cu o falca in cer shi (cu) alta (sau una) in pamint = (mai ales in basme) cu gura larg deschisa spre a inghitzi tot cei iese in cale; fig. aprins de minie. K shi dumneata zau vii co falcan cer shi unan pamint. REBREANU I. 55. Scorpia cu o falca in cer shi cu alta in pamint... se apropie k vintul de iute. ISPIRESCU L. 6. Atunci dracul porneshte co falcan ceri shi cu una in pamint shi intro clipa shi ajunge la pusnicul Danila. CREANGA P. 58. ♦ Partea inferioara a obrazului. Cind auzira una k aceasta totzi se lovira cu mina peste falca. ISPIRESCU L. 293. 2. (Tehn.; de obicei la pl.) Fiecare din piesele masive ale unei unelte sau ale unei mashini care serveshte la prindere sau farimare prin stringere. Menghina are doua falci de obicei una fixa shi alta mobila.