FÁLCA falci s. f. 1. Fiecare dintre cele doua oase ale fetzei in care sunt fixatzi dintzii; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibula. ◊ Expr. Cu o falca in cer shi (cu) alta (sau una) in pamant = a) (in basme) cu gura enorma larg deschisa pentru a inghitzi tot cei iese in cale; b) foarte furios gata sa se certe cu violentza. ♦ Partea inferioara a obrazului. ♦ (La insecte shi crustacee) Maxila. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mashini care serveshte la prinderea unui obiect a unui material etc. la sfaramarea ori deformarea unui material etc. Refacut din falci (pl. inv. al lui falce < lat. falx cis).