falca f. 1. fiecare din cele doua bucatzi osoase shi recurbate in cari stau infiptzi dintzii shi maselele: a da falci a manca cu lacomie; 2. partea fetzei dela tample shi ochi pana la barbie: cu o falca in cer (shi cu una pe pamant) cu o repeziciune supraomeneasca (asha cum umbla smeoaicele in basme); 3. prin analogie despre cracii dela furca carului despre betzele verticale de care atarna vatalele rasboiului de tzesut etc. [Falca e pentru falce (cf. salca shi salcie) = lat. FALCEM coasa aplicata falcii din cauza formei sale recurbate].