FAÍNA fainuri s. f. 1. (De obicei urmat de determinari; in lipsa determinarilor se intzelege «de griu») Pulbere obtzinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor semintze. De la cimpii largi cu soare mult aduceau faina de papushoi. SADOVEANU B. 12. In moara pulberea alba de faina cernuta marunt se ridica pretutindeni. ANGHELIOSIF C. L. 24. Se trezea la usha ei cu Danila cumnatusau cerind sai imprumute carul: ba sashi aduca lemne din padure ba faina de la moara. CREANGA P. 38. Trec furnici ducind in gura de faina marii saci K sa coaca pentru nunta shi placinte shi colaci. EMINESCU O. I 87. ◊ Faina lactata v. lactat. ◊ Expr. Scump la taritze shi ieftin la faina = zgircit cind e vorba de lucruri neinsemnate shi risipitor cu cele de valoare. Alta faina se macina acum la moara = sa schimbat situatzia. Baditza Vasile ma pune sa ascult pe altzii shialta faina se macina acum la moara! CREANGA A. 7. (Familiar) Cun ochi la faina shi cu altul la slanina v. ochi. ♦ (Numai la pl.) Feluri de faina. 2. (De obicei urmat de determinari) Pulbere obtzinuta prin macinarea anumitor materiale. Faina de oase.