FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre elementele unui produs. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr prin care se divide oricare dintre termenii unei sume de numere. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic sau tehnic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul a două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondența la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor.