EXTÉRN A adj. Aflat in afara la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fatza de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta shi aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafatza corpului. // s.m. shi f. 1. Elev ucenic care locuieshte shi ia masa in afara shcolii sau in afara locului unde invatza meseria. 2. Student in medicina admis prin concurs k practicant intrun spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe lat. externus].