EXTÁZ extaze s. n. Stare psihica speciala de mare intensitate caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare. Puternic ma poarta extazul Spreo nalta shi tainica slava. MACEDONSKI O. I 196. ♦ Admiratzie profunda; adoratzie. [Pristanda] plin de un extaz ipocrit pentru Tipatescu... repeta k un ecou dupa prefect cel din urma cuvint al frazei. GHEREA ST. CR. I 354. ◊ Expr. A fi (sau a sta) in extaz (in fatza cuiva sau a ceva) = a fi cuprins de admiratzie (fatza de cineva sau de ceva). ♦ Stare nervoasa in care bolnavul urmarit de o idee fixa este lipsit de senzatzii shi incapabil de mishcari voluntare. Varianta: estáz (EMINESCU O. I 41 ALEXANDRESCU P. 137) s. n.