EXTÁZ (< fr. gr.) s. n. 1. (MED.) Afectziune nervoasa caracterizata prin lipsa senzatziilor incapacitatea mishcarilor voluntare idei fixe shi exaltare mintala. 2. Stare excesiva de insufletzire admiratzie adoratzie veneratzie ajungand uneori la frenezie. 3. (In mistica naturista shi panteista) Stare psihica dominata de sentimentul pierderii identitatzii personale in unire totala cu natura sau cu Absolutul impersonal. 4. Stare cognitiva suprema expresie a cunoashterii nemijlocite a realitatzii divine; act de traire suprema a comuniunii de iubire cu Dumnezeul personal (ilustrat in mistica creshtina de Juliana din Norwich Caterina de Siena Tereza de Ávila Ioan al Crucii Sf. Simeon Noul Teolog).