extáz extaze s. n. 1. Stare psihica de mare intensitate caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare imobilitate euforie delir etc. (uneori sub influentza unor practici magice). ♦ Stare prin care se ia cunoshtintza de un fapt extraordinar sau de o revelatzie divina nu prin simtzuri ci prin sufletul ieshit din starea fireasca; transpunere in alta stare din afara persoanei; starea sufletului care se ridica mai presus de sfera in care se mishca de obicei; rapire in duh. 2. Admiratzie profunda netzarmurita; adoratzie veneratzie. Din fr. extase.