EXTÁZ s.n. 1. Stare emotzionala de exaltare care se nashte din contemplarea aprofundata a unor lucruri extraordinare shi in care toate preocuparile shi sentimentele dispar in fatza unui singur sentiment dominant de admiratzie. ♦ Stare nervoasa in care bolnavul sub imperiul unei idei fixe nu mai are senzatzii. 2. Admiratzie netzarmurita; adoratzie. [Pl. ze var. estaz s.n. / < fr. extase cf. gr. ekstasis incantare].