extaz sn [At: VACARESCUL IST. 258 / V: (inv) ecst~ estas estasa sf estaz estaza ~as ~ase ~asa ~a sf (ivr) ~sie sf extasis / Pl: ~e (inv) ~uri / E: fr extase ngr εκστασις εξστασις^[1]] 1 (Adesea construit cu verbe k „a fi” „a ramane” „a cadea” etc. de care se leaga prin prepozitzia „in”) Stare psihica de mare intensitate caracterizata prin concentrare extrema asupra unui obiect al contemplatziei cu sentimentul unei revelatzii shi al unei comuniuni shi prin suspendarea activitatzii intelectuale shi a receptivitatzii senzoriale Si: exaltare (7). 2 Stare afectiva paroxistica (de satisfactzie de admiratzie etc.) Si: exaltare (8). 3 (Ivr) Paroxism. 4 Stare provocata de un dezechilibru nervos in care bolnavul dominat de o idee fixa este lipsit de senzatzii shi ramane imobil cu o expresie de beatitudine.