EXPRESIVITÁTE s. f. (cf. fr. expressivité): calitate a unui cuvant a unei locutziuni a unei opere artistice sau a unui limbaj de a fi expresive vii clare plastice; rezultat al indepartarii cuvintelor de la utilizarea lor curenta al trecerii acestora de la relatziile in care neam deprins sa le intalnim la alte relatzii. In principiu cu exceptzia uneltelor gramaticale toate cuvintele se preteaza la o indepartare mai mult sau mai putzin evidenta de la norma toate pot deveni expresive in anumite contexte („...de la Arghezi incoace nu mai poate fi vorba de cuvinte poetice shi nepoetice” SHerban Cioculescu). Cand noua relatzie rezultata din indepartare devine constanta in contzinutul semantic al cuvantului apare o valoare suplimentara shi paralela cu cea curenta care imparte cu aceasta din urma numarul de contexte de care dispune cuvantul shi face din el un cuvant expresiv. E. ia nashtere prin deplasarea cuvintelor de la obiectele la care se refera la alte obiecte prin trecerea lor dintrun context in altul (sau dintrun limbaj in altul) prin schimbarea pozitziei sintactice a cuvintelor (datorate inversiunilor despartzirilor intentzionate de epitete schimbarii regimului verbal etc.) prin insistentza asupra cuvintelor prin polisemantismul termenilor care permite alegerea folosirea lor in diferite contexte prin simetria de aranjare a fonemelor prin simbolismul fonetic etc. E. este un criteriu foarte labil shi neconvenabil de stabilire a distributziei lexicale. Ea are grade diferite care nu apar in aceleashi situatzii. Astfel din seria adjectivelor cu sensul generic de „prost” natarau natafletz tontalau netot credul prost shi naiv primele patru sunt mai puternic marcate de ideea de „nondeshtept” decat celelalte trei; din seria adjectivelor cu sensul generic de „deshtept” inteligent deshtept patrunzator iscusit priceput ager shi vioi primele trei sunt mai puternic marcate de ideea de „nonprost” decat celelalte patru etc.