Definitzia cu ID-ul 538759:
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
expresie (fr. engl. expression; it. espresione; germ. Ausdruck) 1. Manifestare exterioara in planul structurilor* sonore a unui complex de trairi emotzionale vitale senzoriale. Componentele shi totodata determinantele e. muzicale sunt melodia* ritmul* sintaxa(2) forma* dinamica* timbrul*. La realizarea e. contribuie in egala masura compozitorul shi interpretul (cantaretz instrumetist dirijor). Compozitorul dispunand de mijloace shi tehnici deprinse (privind constructzia varierea shi dezvoltarea liniei melodice distributzia duratelor* alcatuirea sintaxelor muzicale structurarea formala orchestratzia* notatzia* muzicala) realizeaza o anumita ordine in spatziul sonor audibil o organizare a desfashurarii temporale a inaltzimilor (2) duratelor intensitatzilor (2) corespunzatoare contzinutului spiritual care il urmareshte sal transmita expusa sub forma partiturii*. Actziunea de exprimare este desavarshita de interpret factor mediator intre producator (creator) shi receptor (auditoriu) care decodifica shi transpune in plan sonor simbolurile grafice cuprinse in partitura. In culturile de tip folcloric* cele doua laturi ale e. creatzia shi interpretarea se realizeaza simultan actul performativ fiind controlat in absentza partiturii de modelele abstracte inmagazinate in memoria muzicala a comunitatzii. Opera muzicala nu este un dat sensibil cu existentza spatziala ci se constituie exclusiv in timp e un proces de semnificatzie continuu prin aceasta e. muzicala fiind cea mai indreptatzita sa aspire la cuprinderea shi redarea unei secventze a fluxului continuu in care se desfashoara viatza psihica. 2. Intro acceptziune mai stransa dar mai frecvent utilizata e. desemneaza actziunea de reliefare a raporturilor dintre planurile dinamic agogic* timbral de evidentziere a frazarii* cezurilor* etc. in procesul interpretarii unei lucrari muzicale cu scopul de a facilita receptarea de catre auditoriu a mesajului artistic propus de compozitor. 3. Dispozitiv de care dispun orga* shi armoniul* [pedala (1) buton] care permite modificarea intensitatzii sunetului.