expozitzie (it. espozitione; fr. engl. exposition; germ. Exposition; Aufstellung) sectziune a unei forme* muzicale in care este prezentat (expus) un material tematic: 1. Sectziune initziala a formei de sonata*. In sonata clasica structura e. este urmatoarea: o introducere lenta facultativa; tema* (sau ideea) prima in tonalitatea (2) lucrarii in general cu un caracter robust viguros; puntea* subsectziune de tranzitzie tonala shi tematica; tema (ideea) a doua (sau grupul tematic secund) de obicei mult mai ampla decat prima idee expusa in tonalitatea D* sau a relativei* majore* (in cazul in care tonalitatea initziala este minora*) cu un caracter contrastant fatza de cel al temei intaia. Ideea secunda se poate decupa in trei subsectziuni importante: a) o desfashurare melodica predominant lirica expresiva; b) o ascensiune dinamica (acumulare tensionare) care conduce catre c) un grup cadentzial [v. cadentza (2)] cu un rol concluziv afirmand tonalitatea celei de a doua teme. 2. Sectziune initziala a formei de fuga* in care vocile (2) sunt introduse in discursul polif. in mod succesiv prin redarea temei (sau subiectului*) lucrarii. Cand numarul expunerilor depasheshte numarul vocilor aparitziile suplimentare ale subiectului alcatuiesc contrae.