EXPOZÍTZIE s. f. 1. prezentare publica de opere de arta de produse etc. ◊ spatziul amenajat. 2. (muz.) prima sectziune a unei sonate sau a unei fugi cuprinzand expunerea temei de baza a subiectului. 3. premisa majora a unui silogism. 4. (geol.) directzie catre care este orientat un versant. (< fr. exposition lat. expositio)