EXPLICÁ explíc vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat printrun substantiv sau pronume in dativ) A face mai clar a face sa fie mai ushor de intzeles; a lamuri a arata. V. deslushi talmaci. Numeroshi agitatori desfashoara o munca intensa pentru a explica oamenilor muncii politica partidului care are drept scop construirea socialismului. SCINTEIA 1953 nr. 2718. Organizatzia dinlauntru a societatzii singura ne poate explica evolutziile istorice. BALCESCU O. II 13. ♦ (Cu privire la o lectzie o tema etc.) A expune a preda. (Absol.) Unora din baietzi le da teme pe altzii i asculta. Cind explica ascultam totzi. SADOVEANU O. VII 321. 2. Intranz. (Despre axiome principii legi shtiintzifice) A servi drept lamurire a constitui o justificare a reprezenta o motivare a unui fenomen a unei proprietatzi etc. 3.. Refl. A se justifica ashi motiva actziunile vorbele etc. Am cautat sa ma explic dar nam izbutit. ▭ Datzimi voie sa ma explic. Din zi in zi trebuie sami soseasca pianul expediat din Bucureshti de mult. CARAGIALE O. VII 31. ♦ (Cu pron. in dativ) A intzelege a pricepe. Numi explic spune magistratul cum de va gaseatzi citeshitrei in cabinetul medicului. ARGHEZI P. T. 95. ♦ Refl. reciproc. (Despre doua sau mai multe persoane) A se lamuri asupra unei chestiuni; a limpezi o situatzie cu scopul de a inlatura un conflict (existent sau posibil). Varianta: (invechit) esplicá (CREANGA A. 88 EMINESCU N. 69) vb. I.