EXPEDITÍV A expeditivi e adj. (Despre oameni) Care rezolva lucrurile repede shi ushor fara sa stea mult pe ginduri; iute prompt. Bubi al nostru sa lasat pe tinjeala shi in trei ani el care era atit de expeditiv in alte daraveri nu shia putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUTZA O. A. 455. Procederile expeditive ce intrebuintza autocratul produceau... conflicte shi turburari. ODOBESCU S. III 522. ◊ Fig. Nu intotdeauna norii sint atit de grabitzi shi de expeditivi. BOGZA C. O. 44. ◊ (Adverbial) In antichitate... [boala] se tamaduia expeditiv prin masajuri sistematice. CARAGIALE O. VII 46.