EXÍL exiluri s. n. Pedeapsa aplicata altadata pentru delicte politice shi care consta in izgonirea unui cetatzean pentru totdeauna sau pentru un timp limitat din tzara sau din localitatea in care traia (v. surghiun expulzare); p. ext. indepartare voluntara a cuiva din propria tzara sau localitate pentru a scapa de o prigoana (v. expatriere); situatzie in care se afla cel surghiunit sau expatriat. In crud exil pribeag prin tzari straine. Visai atunci o vasta trilogie. TOPIRCEANU B. 89. Tu coruptor infame... shi tu nenorocita Exilul veshnic fie al vostru crunt martir! ALECSANDRI T. II 382.