EXÍL exiluri s. n. 1. (In unele state) Pedeapsa indeosebi cu caracter politic constand in obligarea unei persoane de a parasi tzara al carei cetatzean este; surghiun. ♦ Parasire voluntara sau impusa a tzarii de bashtina din motive politice religioase sau economice. 2. Situatzie in care se gaseshte o persoana exilata. [Pr.: egzil] Din fr. exil lat. exsilium.