EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsa constand in izgonirea celui condamnat in afara hotarelor tzarii sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilita a cuiva din propriai tzara sau localitate (mai ales pentru a scapa de prigonire); situatzia celui exilat. [Pron. egzil pl. luri le. / < fr. exil lat. exilium < ex afara salio a sari].