exil sn [At: (a. 1834) CR 294¹/21 / V: (inv) ~iu esil esiliu (pl: esilie) (ivr) ~ium ezil / P: egzil / Pl: ~uri (inv) ~e / E: fr exil lat exsilium] 1 Pedeapsa (aplicata in trecut mai ales pentru delicte politice) care consta in indepartarea definitiva sau temporara a unei persoane din tzara sa (sau din localitatea de origine) Si: surghiun (iuz) izgnamie izgoana. 23 Situatzie in care se gaseshte un exilat² (1 3). 45 Perioada de timp in cursul careia o persoana se afla in exil (1 3). 6 Loc de exil (1). 7 Parasire de bunavoie a tzarii (sau localitatzii) de origine (mai ales pentru a scapa de persecutzii) Cf refugiu (inv) bajenie pribegie.