EXCITÁ excít vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice chimice sau biologice) intrarea in actziune a unei celule a unui tzesut sau a unui organ; a stimula. Daca intzepam piciorul broashtei... intzepatura excita terminatzia nervului senzitiv. ANATOMIA 30. ◊ Refl. De la centrul respirator situat in bulbul rahidian excitatziile merg prin maduva spinarii dea lungul fibrelor nervoase pina la mushchii respiratori. SHi astfel se excita intro ordine strict determinata cind mushchii inspiratori cind cei expiratori. ANATOMIA 87. ♦ A aduce intro stare de iritatzie de nervozitate; a atzitza a intarita. Deshi multzi din boierii cei mai insemnatzi simtzise k se pregateshte ceva shi veneau pe la unii din noi incurajindune shi chiar excitindune fagaduind k erau gata a da tot concursul lor moral shi banesc dar nici unul na venit sa aduca un gologan macar. GHICA S. A. 158. ♦ A provoca a produce a stirni o senzatzie un sentiment. A excita foamea. A excita setea. ▭ Care sint idealurile simtzirile ce ne va excita shi sugera opera artistica. GHEREA ST. CR. I 39. 2. A produce un cimp magnetic util intro mashina electrica sau intrun aparat electric.