EXCÉPTZIE exceptzii s. f. Abatere de la regula generala ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule shi exceptzii. RUSSO S. 69. Exceptzia confirma regula. ◊ Expr. Cu exceptzia = afara de. Ii placeau toate materiile cu exceptzia matematicii. Fara exceptzie = fara deosebire. Sa porneasca totzi fara exceptzie. BOLINTINEANU O. 263. A face exceptzie = a) a se deosebi a se abate de la regula generala. Nu fac exceptzie de la regula; b) a proceda altfel decit de obicei. Fac exceptzie pentru tine. Varianta: escéptzie (NEGRUZZI S. I 348) s. f.