EXCÉPTZIE exceptzii s. f. 1. Abatere de la regula generala; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu exceptzia... = afara de... Fara exceptzie = fara deosebire. 2. Abatere ingaduita de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de aparare intrun litigiu tinzand fie la amanarea solutzionarii acestuia fie la inlaturarea pretentziilor reclamantului fara a se intra in examinarea litigiului. Din fr. exception lat. exceptio.