excéptzie s. f. in constr. devenita clisheu de exceptzie Exceptzional ◊ „Minimalizat uneori ignorat dea binelea fiindui mereu preferate voci «de exceptzie» (oribila expresie!) care insa iarashi mereu uita sa confirme opinia critica poetul acesta se afla [...] in primele randuri ale poeziei romaneshti de azi.” Cont. 20 VII 79 p. 10. ◊ „Nu mi se pare astfel deloc hazardata incercarea de a apara shi unele din pietzele nobile shi unele din patrulaterele de exceptzie ale Capitalei noastre [...]” I.B. 2 VIII 79 p. 2. ◊ „Festivalul care se desfashoara la Bucureshti este o manifestare culturala de exceptzie.” R.lit. 43/95 p. 13 (cf. fr. d’exception)