EXCÉPTZIE ~i f. 1) Abatere de la normele generale. ◊ Cu ~a (cuiva sau a ceva) in afara de (cineva sau ceva); exceptand. Fara ~ fara deosebire. De ~ care constituie o exceptzie; exceptzional. 2) jur. Mijloc de aparare fara a examina cauza sau fara a o trimite spre examinare altui organ. [G.D. exceptziei; Sil. tzie] /<fr. exception lat. exceptio ~onis