exceptzie sf [At: RIND. JUD. 7/19 / V: (inv) esc~ esceptziune ~iune extze~ exe~ (ivr) eccep~ ecceptziune ectze~ ece~ ~pciune exepsie escepsie escepsiune esep / P: excep~ / Pl: ~i / E: fr exception lat exceptio onis] 1 (Jur) Mijloc de aparare intrun litigiu tinzand la amanarea solutzionarii acestuia sau la inlaturarea pretentziilor reclamantului fara examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o norma de la o lege etc. Si: derogare restrictzie. 3 Ceea ce nu se conformeaza unei reguli generale. 4 Abatere ingaduita de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (Ila) De ~ Exceptzional (6). 6 (Ilav) Fara ~ Fara deosebire sau omisiune. 7 (Ilav) Prin ~ In mod neobishnuit sau neprevazut. 8 (Ilp) Cu ~ia (In) afara de... 9 (Ie) A face (o) ~ A se abate de la o regula generala (in favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (D. persoane; ie) A fi o ~ A se deosebi prin calitatzi superioare de ceilaltzi. corectata