EVITÁ evít vb. I. Tranz. A ocoli a se feri de... a cauta sa scape de... Am evitat tot ce mi se parea k mar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU C. V. 25. De un timp incoace ma evita. id. ib. 335. Evitindushi privirile amindoi ishi oprira caii. VLAHUTZA O. A. III 49. ♦ A inlatura a impiedica a indeparta. O reparatzie mica facuta la timp poate evita pagube mari. SCINTEIA 1954 nr. 2867.