EVIDÉNTZA (2) evidentze s. f. 1. Faptul de a fi evident caracterul lucrului evident; certitudine claritate. D. Jean Bart shtie sa dea fictziunii evidentza realitatzii palpabile. IBRAILEANU S. 88. In totzi timpii... shtiintza a cerut dovezi pozitive evidentze matematice. MACEDONSKI O. IV 141. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidentza = a scoate la iveala a sublinia a face k un lucru sa fie clar limpede pentru totzi. Iata o simandicoasa familie ce tzine sfat punindushi pretentziile in evidentza. ANGHEL PR. 173. 2. Inregistrarea tuturor lucrarilor bunurilor sau persoanelor legate de o anumita activitate; situatzie. Economia socialista se caracterizeaza printro buna gospodarire shi evidentza riguroasa prin folosirea ratzionala shi cu cea mai mare grija a avutului obshtesc. SCINTEIA 1953 nr. 2588. ◊ Expr. A tzine (sau a pastra) evidentza = a inregistra shi a pastra la zi situatzia bunurilor lucrarilor shi persoanelor legate de o anumita activitate.