EVIDÉNTZA (2) evidentze s. f. 1. Faptul de a fi evident caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidentza = a scoate la iveala a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta shi precisa despre situatzia dintrun anumit domeniu prin inregistrarea shi controlul proceselor fenomenelor lucrurilor bunurilor persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ shi calitativ. Din fr. évidence lat. evidentia it. evidenza.