EVANGHÉLIE evanghelii s. f. Nume dat fiecareia sau tuturor celor patru cartzi din biblie care cuprind legende privitoare la viatza shi invatzatura lui Hristos; p. ext. evangheliar. Nastasia se holba sa vaza o scrisoare cit evanghelia. SADOVEANU M. C. 141. ◊ Expr. Litera (sau mai rar cuvint) de evanghelie = lucru absolut sigur mai presus de indoiala. Sa nutzi inchipui k ce spune el e litera de evanghelie. Ashi baga (sau viri) capul sanatos (sau teafar zdravan etc.) sub evanghelie = ashi cauza singur neplaceri; a intra fara motiv shi nesilit de nimeni in diverse incurcaturi. Ce erau nebuni sashi vire capul zdravan sub evanghelie? VLAHUTZA N. 188. ♦ Capitol din aceasta carte care se citeshte in timpul serviciului religios creshtin. Varianta: (popular) vanghélie (TEODORESCU P. P. 42) s. f.