EVANGHÉLIE (< sl.; {s} gr. evangélion „vestea cea buna”) s. f. 1. Vestea cea buna despre imparatzia lui Dumnezeu shi despre mantuire mesajul sau contzinutul acesteia cuprins in predica shi invatzatura lui Iisus. 2. a) Traditzia orala a predicii lui Iisus. b) Istoria vietzii pamantene a Fiului lui Dumnezeu intrupat. c) Predica shi invatzatura lui Iisus expusa in primele patru cartzi ale „Noului Testament” atribuite lui Matei Marcu shi Luca prezentand cea mai mare concordantza in relatarea faptelor au fost numite sinoptice. Redactarea e. lui Marcu se situeaza inainte de anul 70 iar a celorlalte trei intre 80 shi 100 d. Hr. Evanghelii apocrife = scrieri reluand biografii din textele canonice dar nerecunoscute de Biserica; cele mai cunoscute sunt: e. lui Petru e. lui Toma. E. a. contzin principiile shi caile spre desavarshire a persoanei umane in vederea instaurarii Imparatziei lui Dumnezeu printrun act de transformare launtrica a omului in iubire fatza de semeni shi de Dumenzeu. ♦ Evangheliar. ♦ Capitol dintro e. care se citeshte la serviciul divin.