EVANGHELIÁR (< fr. lat.) s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. Unele exemplare realizate de mari caligrafi shi miniaturishti (Gavril Uric Anastasie Crimca) sunt adevarate capodopere. Primul e. in limba romana a aparut in 1561 la Brashov („Tetraevangheliarul” lui Coresi). 2. Carte de slujba ce contzine pericope din cele patru Evanghelii citite in cadrul liturghiei sau cu alte ocazii shi aranjate in functzie de sarbatoarea Sf. Pashti.