ÉTOS (< gr.) s. n. 1. (In filozofia antica) Termen desemnand caracterul unui fenomen fizic moral social shi artistic privit in unitatea dintre intern shi extern punctele de vedere etic shi estetic asupra lui. 2. Ansamblul trasaturilor normelor idealurilor morale specifice indivizilor unei colectivitatzi unui grup social unei clase sau unei epoci; fizionomie morala moralitate (1). 3. (In antropologie shi etnografie) Specific cultural al unei colectivitatzi. 4. (MUZ.) Notziune prin care grecii antici defineau relatzia de corespondentza dintre sonoritatea fiecarui mod shi anumite stari sufleteshti; in prezent este folosit pentru a sustzine teoria corespondentzei intre stari sufleteshti shi o anumita tonalitate sau p. ext. un anumit stil muzical.