ETIMOLOGÍE etimologii s. f. 1. Ramura a lingvisticii care studiaza originea cuvintelor unei limbi cu scopul de a le determina forma originara intzelesul primar shi evolutzia istorica. ♦ (Invechit) Parte a gramaticii care studiaza partzile vorbirii shi modificarile lor; morfologie. 2. Explicatzie istorica a sensului shi a formei unui cuvint. Etimologia cuvintului poate fi stabilita numai prin legile de dezvoltare istorica a sistemului fonetic. MACREA F. 32. Numele ei [al crizantemei]... Insemneaza floare de aur dar realitatea e mult mai incintatoare decit aceasta etimologie. GALACTION O. I 325. ◊ Etimologie populara = modificare a formei unui cuvint (de obicei recent intrat in limba) sub influentza unui cuvint mai cunoscut cu care prezinta asemanari de forma shi adesea legaturi de sens. Prin etimologie populara «lingoare» a devenit «lungoare» fiind vorba de o boala lunga». ▭ Alte derivate imprumutate... au nevoie de o oarecare adaptare care se indeplineshte sau pe cale de analogie sau pe cale de etimologie populara. GRAUR F. L. 115.