ETIMOLOGÍE s.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu istoria cuvintelor stabilind originea shi evolutzia formei shi a sensului lor. 2. Explicare istorica a sensului shi a formei unui cuvant. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populara = modificare a unui cuvant sub influentza unui alt cuvant mai cunoscut cu care are asemanari shi de la care sar putea crede k deriva; etimologie multipla = explicarea originii unui cuvant prin toate etimoanele probabile. [Gen. iei. / cf. fr. étymologie lat. gr. etymologia studiul intzelesului adevarat < etymos adevarat logos studiu].