ETIMO „etimon sens adevarat”. ◊ gr. etymos „real veritabil adevarat” > fr. étymo germ. id. it. etimo > rom. etimo. □ ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in etimologie; ~logie (v. logie₁) s. f. 1. Stabilire a originii unui cuvint prin explicarea evolutziei lui fonetice shi semantice. 2. Ramura a lingvisticii care studiaza originea cuvintelor unei limbi.