ETÁJ etaje s. n. 1. Fiecare dintre partzile unei cladiri de deasupra parterului cuprinzand incaperile situate pe acelashi plan orizontal; cat nivel. 2. Parte dintro mashina de fortza in care se produce o variatzie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric in care se produce una dintre amplificari. 4. Complex de strate bine individualizate petrografic shi faunistic corespunzand celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; in sintagma) Etaj de vegetatzie = zona de vegetatzie cu anumite conditzii proprii determinate de modificarile regimului termic shi hidric pe verticala. Din fr. étage.